Prof. Anton Maria 

Satul Bentu înfrățit cu localitatea Theix din Franța

    În legătură cu această problemă profesoara Anton Maria (Steluța) relatează:

    "Întâmplarea a făcut ca a treia zi de Sf. Paști, în aprilie 1990, să vină doi cercetași, studenți în Paris, pentru a lua legătura cu Bentu, sat care figura pe hartă ca multe altele și cu care comuna Theix din Franța voia să se înfrățească. Un consătean i-a adus la noi acasă pentru că nu se putea înțelege cu dumnealor și știa că eu voi rezolva problema. Așa a și fost. Băieții vroiau să ia legătura cu autoritățile pentru a ști dacă acestea sunt de acord cu înfrățirea satului Bentu cu comuna Theix. Bineînțeles că răspunsul a fost pozitiv. Atunci era primar domnul Tudor Gheorghe din Gălbinași. După plecarea celor doi cercetași, la câteva zile, domnul primar a fost contactat de autoritățile franceze pentru a se face demersurile necesare acțiunii propuse. Astfel că pe 4 august același an, un convoi umanitar a sosit la Bentu. Doi adjuncți ai consiliului municipal din Theix au sosit înaintea celor 12 tineri pentru a le pregăti sejurul. Pe 5 august au distribuit locuitorilor satului Bentu diferite produse. Totul a decurs fără probleme. Adjunții au plecat iar tinerii au rămas în Bentu câteva zile. S-a cântat, s-a dansat, s-au legat prietenii. Francezii au fost impresionați de ospitalitatea bentarilor, de amabilitatea lor, de căldura sufletească.

    Despărțirea a fost grea, dar cu speranța revederii, cu speranța că legăturile dintre noi se vor întări, se vor menține. Acest lucru s-a întâmplat. Am menținut o serioasă corespondență cu dumnealor. Veneau consătenii mei pentru a le traduce scrisorile primite din Franța. Inima mi se umplea de bucurie când îmi dădeam seama cât de bine s-au simțit aici la noi acei oameni care veniseră de la circa 3,000 km și care nu aveau cuvinte să mulțumească pentru căldura sufletească pe care au descoperit-o în acest sătuc.

    Cu toată modestia o spun, că o asiduă corespondență între mine, Marie Claire Stefavant, Ivont Stevent și alți membrii ai asociației franceze a întărit relațiile Bentu-Theix. O bună perioadă de timp, de mare ajutor a fost dl. Marinică Cristian, pe atunci medic în satul nostru. Au urmat alte vizite ale prietenilor noștri care au ținut să ajute școala și grădinița cu diferite materiale ca de exemplu: rechizite, bănci, jucării, medicamente pentru punctul sanitar din Bentu. Într-un an eu ținut să vopsească pereții și mobilierul școlii, al punctului sanitar.

    În anul 1994 a avut loc o acțiune foarte frumoasă la care a luat parte și domnul primar J. Oillic al comunei Theix. Acțiunea s-a numit "Paharul prieteniei" și a fost inițiată de partea franceză. Au dorit o întâlnire cu toți sătenii în curtea căminului cultural. Au parcat mașinile în fașa magaziilor fostului C.A.P. Noi am aranjay mesele și stația de amplificare. În jurul orei 12,00 a început sărbătoarea. Curtea căminului era animată de bentari și de francezi.

    Au luat cuvântul domnul primar al comunei Gălbinași - dl. Bratu Sandu, domnul primar al comunei Theix - dl. J. Oillic, eu ca reprezentant al viitoarei asociații de prietenie cu cumuna Theix, doamna Marie Claire Stevant, preşedinta asociaţiei franceze. Din scurtele cuvântări ale celor de mai sus, s+a ajuns la concluzia că suntem întradevăr prieteni, ba chiar mai mult, dacă ne găndim la faptul că vorbim o limbă romanică. Domnul primar J. Ollic şi-a exprimat încă o dată dorinţa de a se întări legăturile dintre Marie Claire Stefavant şi Bentu şi speranţa că se va reuşi acest lucru.

    Au urmat ropote de aplauze şi entuziasmul îi însufleţea pe toţi. Delegaţia franceză a aşezat pe mese brioşe, vin şi suc şi a invitat oamenii din Bentu să ciocnească un pahar de vin cu ei "Paharul prieteniei".

    Cu timiditate şi cu mult bun simţ, consătenii mei s-au apropiat, au ciocnit paharul prieteniei, au gustat din cele puse pe masă. Din nou s-au închegat dialoguri, realţii sincere, prietenii. S-a întins o horă mare, foarte mare, s-a dansat pe muzică populară românească şi după muzica specifică zonei prietenilor noştri.

    A fost un moment extraordinar. Şi unora şi altora le plăcea şi se străduiau să danseze. Îmi dădeam seama că pentru suflet, muzică, dans nu există nici o barieră. Nimeni nu va reuşi niciodată să o pună.

    Doamne, ce sentiment de înălţare sufletească s-a putut trăi în acea zi!

    De câte lucruri frumoase suntem capabili noi oamenii, dar nu ne dăm seama decât în anumite momente ale vieţii. De ce oare? Ce ne împiedică ? Eh, am dat puţin frâu liber sentimentelor. Iertat să-mi fie.

    În timpul aceste acţiuni, dl. Raoul s-a ales cu o entorsă pe care a rezolvat-o Puşa Scarlat, pricepută în ceea ce privea oasele. Dumnezeu să o odihnească.

   Legăturile Bentu - Theix au fost din ce în ce mai trainice. Între timp, în Bentu a devenit juridică o asociaţia nonguvernamentală, nonprofit, o asociaţie de prietenie similară cu asociaţia franceză. Eu răspund de aceasta, ajutată fiind de familia mea, de doamna învăţătoare Coroi Maria, de domnul primar Dragomir Dumitru, doamna inginer Scarlat Crina Mariana, dl. inginer Dumitru Constantin, dl. Ologu Constantin, Constantin Georgică, Sava Mioara, Crăciun Safta, Niţu Rodica, Cristea Elena, Moise Ion, Mihai Vetuţa, Andronescu Oana, Costache Lenuţa, Şutei Nina ş.a.

    Vizitele prietenilor noştrii au continuat la un an, la doi, întodeauna ajutînd şcoala şi grădiniţa.

    În august 1998 am fost şi noi, un grup de câteva pesoane în vizită la Theix, la invitţia prietenilor noştri. Vizita a fost scurtă însă foarte interesantă. Am vizitat şcoala Saint-Cecile, biserica, ferme agricole, un cenbtru de valorificare a stridiilor, o fabrică de congelat legume, consiliul municipal Morbihan cu Île-d'Arz, cu Oceanul Atlantic. Ne-a impresionat spaíul special amenajat ]n incinta prim[riei din Theix, un mic colţ specific românesc.

    A fost o experienţă extraordinară pentru noi care, pentr prima dată în viaţa noastră am văyut cum stau ttreburile prin occident. În orice caz, spui Franţa, spui civilizaţie.

    În ceea ce priveşte căldura sufletească ne-am simţit ca acasă la noi. Sunt oameni calzi, ospitalieri, care căutau să facă tot posibilul ca noi să ne simţim bine acolo aşa cum dumnealor s+au simţit la noi. Ţi au reuşit. Această vizită a mai pus o "cărămidă" la temelia relaţiilor noastre. Astfel în decembrie 2000 doi reprezentanţi ai asociaţiei franceze Ivon Stevant şi Charles Monneraye au venit la Bentu şi au cumpărat pentu şcoală un calculator. Era 1 decembrie când s-a dat în funcţiune calculatorul şi când elevii au prezentat un program artistic impresionant. Era ziua noastră naţională. Nu putea fi uitat faptul că la o zi aşa de importantă, elevii, cadrele didactice, părinţii copiilor, delegaţii francezi au trăit nişte momente foarte impresionante.

    În final, dacă este să evidenţiem ajutorul dat de aceşti oameni de la "marginea pământului" putem enumera: rechizite, jucării, biciclete, mochete, bănci, calculator, cărţi, televizor, video, radio casetofoane, telefon, toate acestea spre folosul şcolii şi a grădiniţei din Bentu, plus fotolii rulante pentru copii cu probleme locomotorii (Constamtinescu Gina şi Dinu Oana) şi altele".